Mă numesc Marina și sunt patiseră de profesie.


Mă consider un om norocos, pentru că am fost și continui să fiu înconjurată de femei model care îmi inspiră dragostea și pasiunea pentru gătit. Îmi amintesc și acum bucătăria de vară din veranda mătușii Liza. Au trecut mulți ani de-atunci, dar imaginea ferestrelor umplute de razele soarelui în zilele de vară, dar și gustul harbujilor culeși din grădină, tăiați în ligheanul de metal pe masa mare și primitoare, au rămas în inima mea pentru totdeauna.

M-am născut la Chișinău, dar mi-am petrecut copilăria la țară. Eram nerăbdătoare să termin anul școlar, ca să-mi arunc hainele într-un rucsac și să fug din oraș. Se întâmpla să duc cu părinții negocierile de evadare încă de prin lunile de primăvară. Se împotrivea tare mama, nu mă vedea fată de sat, dar i-a fost greu să lupte cu rădăcinile și iubirea de folclor. Aruncam încălțămintea din picioare îndată ce intram în sat și cutreieram dealurile și văile vara întreagă; culegeam urzici, muguri de măceșe, fragi, cireșe negre și flori de pojarniță.

Satele moldovenești cu căsuțe mici albastre, cuptoare de lut, fântâni cu apă rece, oameni cu fețe blânde și inimi mari, toate au contribuit la cine sunt astăzi.

Mama este cea care mi-a făcut cunoștință cu gustul prunelor - așa numite bărdace, rupte din copacul de peste beci, cu sucul curgând până la cot atunci când erau mușcate. De la mătușa Raia am învățat gustul semințelor moi de floarea soarelui, mâncate dintr-un cap de răsărită furat de pe marginea drumului. De la bunica am învățat să învârtesc plăcinte, să întind foile subțiri, să le umplu cu dragoste și să fiu recunoscătoare pentru ziua de azi.

Dragostea și pasiunea mea pentru mâncare vine de la țară, acolo unde s-a născut mâncarea simplă și curată. Unde laptele era lăsat la temperatura camerei să devină chișleag, făina și apa erau frământate în covată ca să devină drojdie la început, apoi pâine în cele din urmă.


Am plecat din Moldova la sfârșitul anului 2014, iar în 2017 povesteam oaspeților unui restaurant din San Francisco, despre Cușma lui Guguță, păpănașii cu brânză și tortul cu miere. Visul meu de a munci într-o bucătărie fine dining, a prins culoare și formă abia după ce am ajuns în Statele Unite. La început m-am înscris la o școală culinară, apoi peste șase luni am primit primul job într-o patiserie Europeană, ca la sfârșitul celui de-al doilea an, să devin bucătarul patiser al unui Restaurant Michelin.


Press

(foto) „Ghidul tău în arta pâinii cu maia”. Curs online pentru începători despre coacerea pâinii artizanale alături de Marina Musteață - #diez
Câteva luni în urmă echipa #diez va făcut cunoștință cu Marina Musteață, cea care și-a luat inima în dinți și a pornit în căutarea chemării inimii sale, devenind mai apoi patiseră la un restaurant Michelin din San Francisco. Acolo, unde a reușit să delecteze cu deserturi papilele gustative ale fostu…

(foto) Povestea tinerei patisere din Moldova care a introdus baba neagră în meniul unui restaurant Michelin din San Francisco - #diez
Marina Musteață este o aventurieră adevărată, pentru că la un moment dat și-a luat pasiunea din inimă, a pus-o în mâini și a început să călătorească gastronomic, cunoscând „anatomia” bucătăriei la care visa încă de când era adolescentă. Anumite întâmplări au adus-o la locul și timpul potrivit în Sta…

006-RO Interviu cu Marina Musteața – Welcome to My World