Oamenii mei cei mai apropiați, cunosc că anume acest desert, se numără printre preferatele mele. Un tiramisu clasic, pufos ca un nouraș, din pișcoturi însiropate generos în cafea amestecată cu vin de Marsala sau lichior Baileys, acoperite cu o cremă fină pe bază de gălbenușuri de ou și cremă Mascarpone, presărat în ploaie cu pudră de cacao.

Un desert elegant, festiv, ușor de asamblat și întotdeauna perfect pentru a impresiona musafirii, sau pentru a fi savurat într-o zi ploioasă de toamnă.

Crema acestui desert, va fi pregătita pe bază de gălbenușuri. Această bază, poartă numele de Zabaglione, un termen italian care descrie un amestec de gălbenuși, zahăr și vin dulce de Marsala. Pentru a pregăti această cremă pufoasă, gălbenușurile vor fi amestecate delicat împreună cu zahărul, apoi vor fi încălzite lent, pe baie de aburi.

Pentru baia de aburi, ai nevoie de o oală la baza căreia vei pune apă, suficient de încăpătoare ca să poți pune deasupra bolul cu amestecul de gălbenușuri și zahăr. În timp ce apa fierbe lent și crează aburi, vei amesteca compoziția continuu, cu mișcări rapide, ferme, până amestecul ajunge la temperatura de 84C. Pasteurizarea gălbenușurilor, va face ca desertul să fie unul sigur de consumat și de oferit și celor mici.

În cazul în care nu consumați băuturi cofeinizate, puteți înlocui cafeaua obișnuită, cu cafea decofeinizată, așa cum fac și eu de cele mai dese ori.

De altfel, rețeta clasică a acestui desert, sugerează îmbogățirea lui cu vin dulce de Marsala. În cazul în care nu-l puteți găsi cu ușurință, îl puteți înlocui cu lichior Baileys, sau Kalhua.

Desertul poate fi asamblat într-un vas larg, adânc, sau în porții individuale. Pentru asta, poți folosi pahare sau borcane cu capac.

Nu uita să folosești o pudră de cacao de calitate superioară. Ca să faci o distincție între ele, te poți orienta după culoare. O pudră de cacao de calitate superioară, va avea o culoare cărămizie, de roșu intens, cu gust amar de ciocolată. O cacao inferioară, va avea o culoare de cafeniu palid, aproape fără gust.

Pentru o formă de 32 x 23 cm, cu o adâncime de 6-8 cm

Ingrediente

• 10 gălbenușuri
• 200 g zahăr pudră
• 500 g mascarpone (la temperatura camerei)
• 500 ml smântână pentru frișcă (35%)
• 300-400 ml cafea tare
• 300-400 g pișcoturi Savoiardi
• 20 ml lichior Baileys (opțional)
• Cacao pentru pudrat
• Ciocolată amăruie rasă

Metoda de lucru

1. Pregătește cafeaua. Opțional, îndulcește-o cu unu-două lingurițe de zahăr și las-o să se răcească complet.
2. Pe baie de aburi, bate gălbenușurile cu zahărul pudră până se îngroașă ușor și compoziția se albește la culoare, aproximativ 5 minute, sau până temperatura internă ajunge la 84C. Lasă vasul să se răcească complet, apoi mixează gălbenușurile până se dublează în volum. Pentru a răci vasul mai rapid, îl poți pune pe o baie de gheață.
3. În câteva etape, încorporează crema de mascarpone în gălbenușurile pufoase, amestecând încet, fără să bați prea mult, iar la final adaugă vinul Marsala sau lichiorul Baileys.
4. Bate frișca până e fermă, dar nu foarte tare.
5. Încorporeaz-o în două, trei etape în crema de mascarpone.
6. Pune un strat subțire de cremă în tavă.
7. Înmoaie pișcoturile rapid în cafea și așază-le în tavă. Acoperă cu cremă și presară cu cacao pudră. Repetă cu încă un strat de pișcoturi, apoi acoperă cu restul de cremă și nivelează.
8. Acoperă vasul cu folie alimentară și pune-l la frigider pentru 4-6 ore, sau cel mai bine peste noapte.
9. Presară cacao sau ciocolată rasă înainte de servire.

La început de august, am sărbătorit o aniversare în familie, iar fiecare eveniment important din viața noastră, trebuie celebrat cu un tort pe măsură.

Pentru a cuprinde poftele sărbătoritului, am ales să fac un tort din clătite, umplut cu cremă de ciocolată albă, cremă de ciocolată neagră și nuci pecan. Abia după ce l-am tăiat, am simțit că îi lipsește o notă acrișoară, așa că am pregătit separat un compote de vișine, pe care l-am servit deasupra pe felie. Deci dacă aveți prin cămară vișine conservate sau congelate, să le folosiți neapărat ca umplutură.

Pentru a reduce timpul de lucru, am pregătit tortul în două etape. Seara am pregătit clătitele și cremele, a doua zi dimineața l-am asamblat, iar seara era numai bun de servit.

Ingrediente pentru clătite
~ 20-24 bucăți de aproximativ 15 cm în diametru;

• 2 ouă
• 2 gălbenușuri
• 60 g zahăr
• 600 g lapte cald
• (temperatura aproximativă de 30-40C)
• 280 g făină
• 100 g unt topit
• 50 g coniac sau rom (sau 1 păstaie vanilie)
• un strop de ulei pentru tigaie

Metoda de lucru

1. Omogenizează ouăle, gălbenușurile și zahărul împreună.
2. Adaugă 300 g lapte, urmat de 140 g făină. Amestecă compoziția uniform.
3. Adaugă restul de lapte și făină, apoi untul topit, iar la final coniacul.
4. Lasă compoziția să se stabilizeze la temperatura camerei pentru 30-60 de minute.
5. Gătește clătitele pe o tigaie încinsă, unsă în prealabil cu un strop de ulei, aproximativ 1-2 minute pe fiecare parte.

N.B. Pentru tort vei avea nevoie de aproximativ 14-16 bucăți de clătite.

Ingrediente pentru crema de ciocolată albă și vanilie

• 300 g frișcă A
• 1-2 păstăi de vanilie
• 130 g ciocolată albă de calitate
• 3 fâșii de gelatină
• 300 g frișcă B

Metoda le lucru

1. Hidratează gelatina în apă rece. Scurge-o și pune-o deoparte.
2. Într-o cratiță, la foc mic, adă frișca A și semințele de vanilie la punctul de fierbere.
3. Pune ciocolata într-un vas încăpător. Când frișca a ajuns la punctul de fierbere, stinge focul, adaugă gelatina și amestecă până se dizolvă complet.
   Adaugă frișca fierbinte peste ciocolată. Cu ajutorul unui blender vertical, omogenizează compoziția. La final adaugă frișca B și mai amestecă puțin.
4. Transferă crema într-un vas curat, acoperă vasul cu folie alimentară direct pe cremă și transferă-l la rece.
5. A doua zi, cu ajutorul unui mixer, la viteză mică spre medie, bate crema până devine pufoasă și stabilă.

Ingrediente pentru crema de ciocolată

• 250 g frișcă
• 80 g gălbenuș de ou
• 25–50 g zahăr (în funcție de ciocolata folosită)
• 100 g ciocolată neagră (cu minimum 66% unt de cacao)
• ½ păstaie de vanilie

Metoda de lucru

1. Cântărește ciocolata și adaugă semințele de vanilie.
2. Încălzește frișca într-o crăticioară la foc mic.
3. Amestecă gălbenușurile cu zahărul într-un bol.
4. Temperează gălbenușurile cu puțină frișcă fierbinte, apoi transferă totul în crăticioară.
5. Fierbe amestecând continuu până ajunge la 84°C (nu mai mult de 86°C).
6. Toarnă crema fierbinte peste ciocolată și amestecă până devine uniformă și lucioasă, poți folosi un blender vertical.
7. Acoperă cu folie alimentară și lasă la frigider până se răcește complet și se întărește.

Pentru a asambla tortul vei avea nevoie de:

• 14-16 bucăți de clătite;
• Crema de vanilie pentru interior și exterior;
• Crema de ciocolată pentru interior, la fiecare 2-3 clătite, pusă pe straturi;
• Nuci pecan uscate pe tigaie, aproximativ 100 g, mărunțite fin;
• Vișine în borcan sau congelate, aproximativ 200-300 g;

Pentru a asambla tortul, ia o foaie de clătite și aranjeaz-o frumos pe un platou. Întinde în strat subțire 1-2 linguri de cremă de vanilie, presară firimituri de nucă și câteva vișine. Urmează o a doua foaie de clătite pe care vei pune la alegere, fie iar cremă de vanilie, fie cremă de ciocolată, firimituri de nuci și vișine. Repetă pașii până termini crema de ciocolată și îți rămâne ¾ din crema de vanilie, sau suficient ca să acoperi tortul pe din-afară.

Tortul meu a fost asamblat din 14 foi de clătite, 4 straturi de cremă de ciocolată și restul de vanilie, iar asta pentru că restul cremei de ciocolată fusese mâncată în seara de dinainte :)

Sper să te lași purtat(ă) de proces, iar rezultatul să fie pe gustul tău!

De multă vreme am rețeta asta. Nici nu mai știu dacă e de la mama sau mătușa mea, Eliza. Cert este că, o pregătesc de ani de zile, de cel puțin două ori pe an, și întotdeauna ne bucură cu gustul ei moale și puhav.

Cozonacul final iese foarte aromat, aluatul e pufos ca un nouraș, cu umplutură din belșug, moderat de dulce, savuros și extrem de gustos.

Sper să te bucuri de rețeta asta de sărbători, alături de oamenii tăi dragi.

Ingrediente pentru aluat
• 60 ml lapte călduț
• 1 linguriță drojdie uscată
• 2 ouă mari
• 55 g zahăr
• Un vârf de sare
• 1 linguriță vanilie
• 315 g făină
• 55 g unt tăiat cubulețe, la temp. camerei, sau topit și răcit

Ingrediente pentru umplutură
• 85 g unt moale, la temperatura camerei
• 85 g nuci tocate mărunt
• 30 g cacao de calitate superioară
• 100 g zahăr

opțional
• 1 linguriță scorțișoară praf
• 200 g mere, tăiate cubulețe (1 măr mare sau 2 mici)

Ingrediente pentru uns cozonacul
• Un gălbenuș de ou
• 2 linguri lapte

Ingrediente pentru siropul de zahăr (OPȚIONAL)
• 55 g apă
• 55 g zahăr

Metoda de lucru

1. În vasul unui mixer adaugă laptele, presară deasupra drojdia uscată și lasă amestecul deoparte, până se activează drojdia, aproximativ 5-7 minute.
2. Sparge ouăle, adaugă zahărul, sarea și extractul de vanilie. Amestecă până se omogenizează compoziția. Adaugă făina cernută și frământă până se leagă aluatul.
3. Adaugă treptat untul moale până îl încorporezi pe tot. Inițial aluatul se va separa (din cauza grăsimii din unt), dar pe măsură ce frămânți, aluatul se va lega înapoi. Aluatul final iese moale și lipicios, nu fi tentat(ă) să mai adaugi făină. Acoperă vasul cu un prosop și lasă aluatul să crească în jur de 1-1.30 ore, sau până se dublează în volum.
4. Pregătește umplutura. Într-un vas adaugă nucile mărunțite fin, untul moale, pudra de cacao, scorțișoara și zahărul. Amestecă compoziția până devine de textura unei paste. Curăță merele de coajă, scoate ciotul și taie-le cubulețe mici (asigură-te că sunt suficient de mici ca să nu rupă aluatul delicat).
5. Pregătește tava de copt. Eu am folosit o tavă dreptunghiulară de mărimea 10*20 cm. Am uns-o cu puțin ulei vegetal și am așternut- o cu hârtie de copt.
6. Întinde aluatul într-o fâșie de 0.5-0.7 mm, de lățimea tavei pe care o vei folosi. Opțional, poți împărți aluatul în două părți egale, pentru a obține două rulouri, pe care le vei împleti împreună. Cu ajutorul unei spatule, întinde umplutura pe mijloc, lăsând un centimetru gol spre margini. Presară merele cubulețe deasupra. Rulează cozonacul strâns. Împletetește cele două părți împreună și transferă-l în tava de copt.
7. Acoperă tava și lasă-l să crească până își dublează volumul, aproximativ 1 oră. Preîncălzește cuptorul la 190 C, unge cozonacul cu amestecul de ou și lapte și dă tava la cuptor pentru 35-45 de minute, sau până s-a rumenit frumos.
8. Între timp, pregătește siropul de zahăr. Într-un bol mic, combină apa cu zahărul și dă-l în clocot. Micșorează temperatura și amestecă până zahărul se topește. Scoate cozonacul din cuptor și cât încă este fierbinte, unge-l cu siropul de zahăr. Lasă cozonacul să se răcească complet înainte de servire.

Cred că noi oamenii, cu toții iubim lunile în care ne-am născut. Cam așa eu, ador APRILIE. Nu e nici început de primăvară, dar nici plină vară, sau toamnă, sau iarnă. Deși fiecare anotimp are farmecul său și port pentru fiecare o iubire separată, de aprilie trebuie să recunosc, că sunt pe bune îndrăgostită. Iarba își capătă culoarea de cel mai crud verde, pomii de măr și cireș își deschid florile într-o briză de parfum, cerul e mai albastru decât cel mai clar albastru, vremea e caldă dar nu prea caldă, aerul e moale și pufos, iar oamenii, parcă mai calzi, mai blânzi, mai buni.

Mi-au luat mulți ani până am îndrăznit să recunosc că-mi place ANIVERSAREA DE ZIUA MEA DE NAȘTERE! Indiferent de anii care-mi bat la geam, simt împlinire, fericire și recunoștință pentru viață, că exist.

Mă bucur ca un copil de tortul aniversar, de dorința pe care o rostesc în gând când suflu-n lumânare, de căldura oamenilor pe care îi iubesc, de grija lor și de toate urările de bine.

Rețeta de tort cu ciocolată, pentru un tort cu dimensiunea între 15-18 cm în diametru

Acesta e probabil cel mai gustos tort de ciocolată din viața mea. Nu exagerez. E pufos ca o pană, umed pe interior și savuros, iar crema…ușoară și delicată ca o balerină în dans. Te invit să-l pregătești fără ocazii speciale în viața ta, ca să te poți bucura de el din plin.

Compoziția tortului e una foarte simplă. E compus din blaturi de cacao și un cremeux din ciocolată neagră. Pentru blaturi, îmi place să folosesc pentru copt, o tavă cu dimensiunea de 45.7 cm * 33 cm * 2.5 cm, dar puteți folosi și 2 tave rotunde cu diametrul între 15-18 cm. Doar timpul de coacere va fi diferit, deci va trebui să-l urmăriți. Pentru tava dreptunghiulară, timpul de coacere va fi între 12-15 minute. După ce blatul va fi scos din cuptor, se va lăsa la răcit complet, apoi cu un inel de patiserie, se vor tăia 4 foi egale. Pentru tavele rotunde, timpul de coacere va fi ușor mai lung, aproximativ 35-40 de minute, sau până trece de testul scobitorii. La fel ca și în varianta de mai sus, blaturile se vor lăsa la răcit, apoi se vor tăia cu grijă pe jumătate pentru a forma 4 foi egale.

De altfel, puteți înlocui liber zahărul alb cu zahăr de cocos, iar făina albă cu făină de speltă, așa cum am făcut eu. Tortul iese absolut minunat și mai prietenos pentru cei la diete. Apa din ingrediente, mai poate fi înlocuită cu cafea, fie solubilă, decofeinizată sau de care preferați voi. Eu de cele mai dese ori folosesc apă filtrată, însă cafeaua intensifică gustul de ciocolată, pentru iubitorii de gust mai intens. De preferat, e să pregătiți crema și blaturile cu o zi înainte de asamblare, astfel, ambele componente vor avea suficient timp pentru stabilizare.

Crema se va pregăti folosind metoda anglaise (anglaise method), unde gălbenușurile de ou sunt temperate cu frișcă caldă, apoi aduse la temperatura de 84C, pentru pasteurizare. Astfel, crema sau tortul final, NU poate fi congelat, pentru a nu deteriora structura delicată a cremei. Pentru cremă puteți folosi ciocolată neagră de la 66% în sus. E important să respectați procentul de unt de cacao din ciocolată, pentru că anume untul de cacao, ajută la stabilizarea cremei. Deci nu mai puțin de 66%.

Ingrediente pentru blaturile de ciocolată

• 175 g făină
• 80 g cacao
• 6 g bicarbonat
• 3 g praf de copt
• 6 g sare
• 3 ouă
• 250 g zahăr (alb tos sau de cocos)
• 125 g apă filtrată sau cafea la temperatura camerei
• 138 g unt topit și răcit
• 180 g creme fraîche sau smântână

Metoda de lucru

În vasul unui mixer, adaugă ouăle și zahărul. Bate compoziția aproximativ 5 minute sau până se albește. Amestecă împreună ingredientele uscate și treptat, adaugă jumătate din ele, apoi din apă în compoziția de ou. Amestecă până se omogenizează și repetă aceeași pași cu a doua jumătate de ingrediente uscate și apă. Apoi adaugă pe rând untul și mai amestecă, apoi smântâna, și mai amestecă. Compoziția finală va fi ieși pufoasă și aerată ca un nouraș. Distribuie aluatul în tavă și pune tava în cuptorul preîncălzit la 175C/350F. Când blatul este copt, transferă-l pe un grătar până se răcește complet. După răcire, taie-l în 4 părți egale.

Ingrediente pentru cremă (Chocolate Cremeux)

• 500 g frișcă
• 160 g gălbenuș de ou
• 50-100 g zahăr (ajustați cantitatea în dependență de ciocolata folosită)
• 200 g ciocolată neagră
• 1 păstaie de vanilie

Metoda de lucru

Într-un vas încăpător, cântărește ciocolata și adaugă semințele de vanilie. Într-o crăticioară la foc mic, încălzește frișca. Într-un bol, amestecă zahărul și gălbenușurile de ou. Când frișca e aproape de punctul de fierbere, temperează gălbenușurile adăugând puțin din frișca fierbinte și amestecă rapid. Transferă gălbenușurile în oală și amestecând continuu, adă compoziția la temperatura de 84C. Ai grijă să nu depășească 86C pentru a nu separa crema. E important să folosești un termometru de bucătărie.

Transferă crema peste ciocolată și amestecă până devine uniformă și lucioasă. Poți folosi pentru asta inclusiv un robot vertical. Acoperă crema cu folie de plastic și las-o la frigider până se întărește și răcește complet.

Pentru a asambla tortul, aranjează un blat de ciocolată pe tava de servit. Pune deasupra 2-3 linguri de cremă și distribuie-le uniform. Aranjează deasupra o doua foaie. Repetă pașii până ai terminat foile de tort. Folosește crema rămasă pentru a acoperi diametrul tortului. Decorează-l după propria imaginație. Tortul poate fi servit imediat după ce s-a răcit complet. Aproximativ 2-3 ore.

Sper să te bucuri de această rețetă împreună cu familia ta și oamenii tăi dragi!

În această rețetă, am înlocuit făina clasică cu amestec de făină de speltă și hrișcă, pentru a o face potrivită pentru persoanele care urmează o dietă LOW FODMAP, adică cu efect mic, spre deloc inflamator în cazul unor probleme digestive specifice.

Aceste 2 tipuri de făinuri, pe lângă beneficiile sale,  îi dau prăjiturii un gust ușor ca de biscuiți integrali.   Baza crustei e crocantă și absolut delicioasă. Dacă nu urmezi o dietă specifică, atunci poți înlocui cantitatea totală cu făină clasică albă. De altfel, am înlocuit și zahărul alb, pe o variantă ușor mai sănătoasă, adică pe zahăr de cocos. Dar poți folosi zahăr alb sau brun fără probleme. Acest tip de zahăr, are o culoare cafenie și un gust intens ca de zahăr caramelizat. Anume din acest motiv, cantitățile sunt potrivite pentru a obține o tartă cu un gust balansat, nu prea dulce, deși acest lucru va conta mult și de merele folosite. Deci dacă ai mere ușor acrișoare, atunci să știi că se vor potrivi perfect.

Ingrediente pentru crustă

• 150 g făină de speltă
• 90 g făină de hrișcă
• 30 g zahăr de cocos (sau alb), poate fi omis
• 120 g unt rece din congelator
• 1 ou

Ingrediente pentru crema de frangipane

• 185 g făină de migdale
• 100 g zahăr de cocos (sau alb)
• 2 ouă
• Extract de vanilie sau migdale
• 30 g unt topit

Vei mai avea nevoie de:

• 4 mere mari sau 6 mai mici, spălate, curățate de coajă și tăiate felii subțiri (eu am folosit o mandolină japoneză
• Scorțișoară, nucșoară, pentru a pudra peste feliile de mere
• zahăr pudră pentru decor (opțional)

Metoda de lucru

1. ⁣Pentru a face aluatul, poți folosi un robot de bucătărie sau chiar bolul unui mixer. Combină toate ingredientele uscate, apoi adaugă untul rece tăiat cubulețe și combină până se apropie de consistența unui nisip umed. Adaugă oul și încorporează până când aluatul devine neted. Învelește-l ermetic și pune-l la frigider până este gata de utilizare.⁣

2. Pentru a face crema, poți folosi un mixer, un robot de bucătărie sau o poți amesteca cu un țel. Combină ingredientele uscate. Adaugă ouăle unul câte unul și apoi extractul de vanilie/migdale. Finalizează prin omogenizarea în compoziție a untului topit. Textura finală trebuie să fie uniformă, moale și pufoasă, ușor deschisă la culoare.

3. Pentru a asambla galetta, întinde aluatul direct pe o bucată de hârtie de copt, în formă dreptunghiulară, de aproximativ 43 cm lungime pe 31 cm lățime. Întinde crema de migdale la baza aluatului, lăsând puțin spațiu pe partea exterioară. Aranjează elegant merele feliate deasupra cremei, apoi închide capetele. Opțional, poți unge aluatul cu un ou bătut și să presari cu puțin zahăr sau fulgi de migdale. Coace prăjitura în cuptorul preîncălzit la 425 F/215 C timp de 20-30 minute, sau până se rumenește frumos. Lasă galeta la răcit înainte de feliere și servire!

Ador focaccia pentru versatilitatea sa. Un nouraș pufos, care poate fi savurată ca atare, sau acompaniată de toppinguri. Printre preferatele mele, măslinele și roșiile cherry, pentru un aport ușor de aciditate. Printre altele, prea mult ulei de măsline, nu există NICIODATĂ. Uleiul de măsline, îi oferă umiditate, savoare, iar acompaniat cu un strop de sare de mare, devine un combo greu de rezistat!

Făina de speltă, îi oferă aluatului extra elasticitate. E un aluat foarte ușor de manevrat. Întinderile și împăturirile, sunt ca o joacă de copii. Tot vrei să-l modelezi, să-l sucești și răsucești.

Sper să-ți placă rețeta asta și să devină una din rețetele preferate ale familiei tale!

Ingrediente pentru pre-ferment

• 150 făină de speltă
• 150 apă
• 50 g maia activă

Ingrediente pentru aluatul final

• 200 g apă

• 35 g ulei de măsline

• 5 g miere

• 300 g făină de speltă

• 10 g sare

• ulei de măsline pentru uns tava

• sare Maldon (sare de mare) pentru decor

• umpluturi la alegere

Metoda de lucru

1. Cu o seară înainte, pregătește pre-fermentul. Amestecă apa, maiaua și făina împreună, până obții o masă omogenă. Acoperă-l cu un capac și lasă-l la călduț până dimineața.
2. A doua zi, în vasul unui mixer (sau într-un bol încăpător), adaugă apa, pre-fermentul, uleiul de măsline, mierea, făina și sarea. Frământă aluatul aproximativ 5 minute, sau până devine uniform. Transferă aluatul de foccacia în vasul de copt, care a fost în prealabil uns generos cu ulei de măsline. Eu am folosit un vas de ceramică, de aproximativ 20*35 cm. Acoperă aluatul cu un prosop umed și lasă-l să se odihnească pentru 30-60 de minute.
3. După ce aluatul s-a odihnit, fă prima tură de întinderi și împăturiri. Cu pauze de 30 de minute, repetă procedura de 3-4 ori. Lasă aluatul să crească la loc călduț până se dublează sau triplează în volum. În dependență de temperatura din bucătărie, aproximativ 1-2 ore.
4. Cu mâinile umezite în ulei de măsline, aranjează aluatul pe toată suprafața tavei, construind cu degetele mici găurele. Adaugă umpluturi la alegere. Sare, semințe, ierburi aromate, felii de legume etc;
5. Pre-încălzește cuptorul. Dă tava la copt la temperatura de 225C/435F, pentru 25-35 de minute, sau până s-a rumenit frumos.
6. Stropește focaccia cu ulei de măsline și extra sare de mare.
   Gata, poftește familia la masă!

De sărbători, îmi petrec timpul scufundată în multă creativitate. Îmi place să creez pentru voi, rețete video care-ți dau stare de bine. Pentru a vedea această rețetă în varianta video, dă click pe acest link.

La fel cum și vouă, și mie-mi plac rețetele simple și ușor de pregătit. Iar în perioada sărbătorilor, navigând între realitate și magie, vin la voi cu rețeta acestor fursecuri amețitor de bune, pentru a aduce cât mai multă căldură și bucurie în bucătăriile voastre.

Deși numele de Viennese Whirls, sau fursecuri vieneze, ar putea evoca imaginea unor produse de patiserie austriece, de fapt își au originea în Anglia. Acești biscuiței delicați sunt făcuți dintr-un aluat simplu pe bază de unt, adesea oferindu-li-se o formă frumoasă spiralată și copți până la perfecțiune.

Tradițional, sunt umpluți cu cremă de vanilie, lămâie sau gem, creând un contrast plăcut de texturi și arome. Dar pe lângă umpluturile sofisticate care necesită mai mult timp de pregătire, cel mai des, vor fi ușor decorați cu umpluturi de gemuri, fructe confiate, picături de ciocolată, sau în varianta mea preferată, scăldați în ciocolată topită.

Fursecurile vieneze au o textură sfărâmicioasă, untoasă, cu o ușoară notă de vanilie, se topesc în gură cu fiecare mușcătură. Se potrivesc de minune pentru serile friguroase, savurați alături de cei dragi, sau pentru a le pune într-o cutie cadou pentru familie, prieteni sau vecini.

Ingrediente pentru 20-24 fursecuri vieneze

• 270 g unt moale
• 100 g zahăr pudră
• 40 g albușuri (de la 1 ou mare)
• ½ linguriță pastă de vanilie
• 280 g făină

Metoda de lucru

1. Amestecă untul la temperatura camerei cu zahărul, până se omogenizează compoziția.
2. Adaugă albușul de ou, vanilia și bate compoziția până se albește și își dublează volumul.
3. Adaugă făina cernută. Amestecă până obții un aluat de consistența unei creme.
4. Cu ajutorul unui poș cu un vârf în formă de stea, formează fursecurile oferindu-le forma dorită: cercuri, litere etc.
5. Coace biscuiții în cuptorul preîncălzit la 175°C (350°F) timp de aproximativ 15 minute.
6. Lasă-i să se răcească complet pe un grătar, apoi decorează-i cu ciocolată topită sau zahăr pudră.

Secara, o rudă apropiată a grâului, a fost cultivată de milenii. În trecut, era considerată o alternativă ‘’pentru săraci’’, dar astăzi este apreciată pentru proprietățile sale nutriționale și gustul său inconfundabil. Faina obținută din boabele de secară este un ingredient de bază pentru multe pâini tradiționale și moderne, câștigând din ce în ce mai multă popularitate în rândul celor care își doresc o alimentație sănătoasă și echilibrată.

Dar cum se compară pâinea de secară cu alte tipuri de pâine, precum cea albă sau cea integrală de grâu?

• Fibre: Pâinea de secară este campionul fibrelor, depășind cu mult atât pâinea albă, cât și cea integrală de grâu. Fibrele contribuie la o digestie sănătoasă, la senzația de sațietate și la reglarea nivelului de zahăr din sânge.
• Minerale: Secara este o sursă bună de minerale precum fier, magneziu și zinc, esențiale pentru funcționarea corectă a organismului.
• Vitamine: Deși conținutul de vitamine este similar cu cel al altor tipuri de pâine integrală, secara se remarcă prin cantitatea de vitamine din complexul B, importante pentru metabolismul energetic.
• Indice glicemic: Pâinea de secară are un indice glicemic mai scăzut decât pâinea albă, ceea ce înseamnă că eliberează glucoza în sânge într-un ritm mai lent, prevenind astfel vârfurile de insulină.
• Sănătatea inimii: Consumul regulat de pâine de secară poate ajuta la reducerea nivelului de colesterol „rău” și la protejarea sănătății cardiovasculare.
• Sațietate prelungită: Fibrele din secară creează o senzație de sațietate, ceea ce poate ajuta la controlul apetitului și la menținerea unei greutăți corporale sănătoase.

Anume din aceste motive, vin către voi cu o rețetă de pâine cu maia și secară, ușor de pregătit în condiții casnice.

Pâinea de secară are un gust ușor acrișor și o aromă distinctă, datorită procesului de fermentare și o textură mai densă și mai umedă datorită conținutului ridicat de fibre. Acestea îi conferă o complexitate gustativă care o diferențiază de pâinea albă, cu gustul său neutru, sau de cea integrală de grâu, cu un gust mai pronunțat de cereale.

Pâinea de secară este un adevărat super-aliment, ascuns sub o crustă cu miez dens. Așa că, de ce să nu o încerci și tu? Include-o în dieta ta zilnică, simte diferența pe care o face pentru sănătatea ta și bucură-te de gustul său autentic!

Ingrediente pentru aluatul de pâine

• 450 g făină de secară
• 4 g semințe de chimion
• 360 g apă
• 90 g maia la punctul maxim de fermentare
• 45 g sirop de arțar/ miere/ melasă
• 9 g sare
• opțional-semințe de chimion pentru decor, hidratate în apă

Metoda de lucru

Cu o seară/două înainte, pregătește maiaua. Ia o lingură din maiaua pe care deja o ai și hrănește-o cu făină de secară. Las-o la temperatura camerei să fermenteze, până se dublează sau triplează în volum. Eu prefer să o hrănesc cu făina corespunzătoare, de unu, două ori înainte să mă apuc de pâine. În acest fel, mă asigur că am o maia suficient de puternică.

1. Într-un vas încăpător, amestecă apa și maiaua până se dizolvă complet.
2. Adaugă făina de secară și semințele de chimion. Amestecă compoziția până devine uniformă. Acoperă vasul cu un prosop și lasă-l să se odihnească pentru 60 de minute.
3. Pregătește tava de copt. Unge-o bine cu puțin ulei vegetal pe toate laturile.
4. După ce timpul pentru autolyse a expirat, adaugă îndulcitorul la alegere și sarea. Frământă aluatul cu mâna umezită, pentru 3-5 minute, sau până s-a dizolvat sarea. Aluatul final e umed și lipicios.
5. Cu ajutorul unei spatule de silicon, transferă compoziția de aluat în vasul pregătit. Umezește spatula în apă rece și netezește suprafața pâinii. Aranjează deasupra semințele de chimion hidratate. Acoperă vasul cu un prosop și pâinea să crească, în dependență de temperatura din bucătăria ta, aproximativ 2-4 ore, sau până s-a dublat în volum.
6. Preîncălzește cuptorul la 235C/450F. Când cuptorul a ajuns la temperatura stabilită, dă tava în cuptor și coboară temperatura la 220C/425F. Coace pâinea pentru 45-55 de minute, sau până temperatura internă ajunge la 96-99C/205-210F.
7. Răcește pâinea complet înainte de feliere.

Pentru întrebări, te rog să mă contactezi printr-un mesaj privat pe @folklorictable.

Pâinea asta s-a născut dintr-o necesitate proprie.

La finalul anului trecut, am fost diagnosticată cu o afecțiune autoimună și eram în căutare de alternative pentru a înlocui făina albă (sau făina rafinată), cu una mai sănătoasă și dens nutritivă.

Această problemă de sănătate care apăruse în viața mea pe neprins de veste, venea la pachet cu inflamație în abdomen după aproape fiecare masă, iar misiunea mea era să aflu mai întâi de toate, ce anume provoca inflamație și disconfort în corp.

Experimentele mele, dietele de eliminare, apoi de adăugare a unor ingrediente din și înapoi în alimentația mea, m-au ajutat să descopăr așa numitele cereale ancestrale.

Cerealele ancestrale, sau așa numitele cereale integrale, sunt o categorie de cereale și pseudocereale care au fost cultivate timp de mii de ani cu modificări minime prin selecție artificială.

Spre deosebire de cerealele moderne, care au fost modificate genetic pentru a crea randament și a fi rezistente la dăunători, cerealele ancestrale au păstrat o mare parte din caracteristicile lor originale, astfel considerându-se superioare și dens nutritive.

De exemplu făina albă, provine din culturi de grâu care au fost modificate genetic și este considerată o făină rafinată (din cauza procesului de măcinare, unde sunt înlăturate straturile exterioare ale bobului: tărâțele și endospermul), având un conținut scăzut de fibre și nutrienți, dar bogată în calorii și carbohidrați rafinați.

Spelta în comparație, provine dintr-o varietate străveche de grâu, cu o coajă mai groasă și mai bogată în nutrienți, dar și fibre insolubile care ajută la digestie.

NU este absolut nimic greșit în consumul de făină albă, atâta timp cât nu există la mijloc intoleranțe la gluten sau boală celiacă.

Iată câteva exemple de cereale ancestrale care pot fi ușor tolerate și digerate, dar care NU sunt recomandate în caz de afecțiune celiacă.

• Einkorn
• Emmer
• Grâu Khorasan
• Teff
• Mei
• Orz
• Speltă

Experimentele mele culinare, m-au dus să descopăr acest tip de grâu, atunci când testam așa numita dietă LOWFODMAP.

Dieta LOWFODMAP este un plan alimentar special conceput pentru a ajuta persoanele cu sindrom de colon iritabil (SCI) să gestioneze simptomele digestive neplăcute.

FODMAP este un acronim care reprezintă:

• Oligozaharide fermentabile
• Dizaharide
• Monoharzide fermentabile
• Polioli

Acestea sunt tipuri de carbohidrați care se găsesc în mod natural în multe alimente, inclusiv fructe, legume, cereale și lactate. La persoanele cu SCI (sau alte afecțiuni autoimune) aceste zaharuri pot fi prost absorbite de intestin, ceea ce duce la dureri abdominale și disconfort.

Îmi doresc extrem de mult ca această rețetă de pâine cu maia, să devină o alternativă sănătoasă și pentru familia ta. Sper să-ți fie de folos și să te bucuri atât de beneficiile nutriționale pe care le aduce, cât și gustul absolut fabulos.

Rețeta de pâine de speltă cu maia

Ingrediente pentru pre-ferment

• 6 g maia la punctul maxim de creștere
• 41 g făină integrală de speltă
• 41 g apă

Ingrediente pentru aluatul de pâine

• 704 g făină integrală de speltă
• 518 g apă
• 37 g sirop de arțar (sau miere)
• 37 g ulei de măsline
• 16 g sare
• 88 g pre-ferment la punctul maxim de creștere

NOTA BENE!

Siropul de arțar este considerat un produs LOWFODMAP, mierea de partea cealaltă, NU este.

Metoda de lucru

1. Pregătește pre-fermentul - 9:00 p.m.

Cu o seară înainte, pregătește pre-fermentul. Într-un borcan cu capac ermetic, amestecă toate ingredientele de mai sus. Lasă vasul cu amestec să crească peste noapte, pe o suprafață ferită de curenți de aer rece.

2. Amestecă aluatul - 9:00 a.m.

Când pre-fermentul este gata, adaugă toate ingredientele într-un vas încăpător: făina, pre-fermentul, apa, siropul de arțar, uleiul de măsline și sarea. Pentru această pâine, îmi place să folosesc un robot de bucătărie unde atașez cârligul pentru pâine, dar cu mare ușurință poate fi amestecat manual. Frământă aluatul aproximativ 4-5 minute, sau până observi cum lanțul de gluten devine elastic și lipicios. Acoperă vasul cu un prosop umed sau o folie alimentară.

3. Fermentarea la temperatura camerei - 9:15 a.m.-12:45 p.m.

Timp de aceste trei ore și jumătate de fermentare la temperatura camerei, urmează 4 seturi de întinderi și împăturiri. Primul set îl vei începe după primele 15 minute de fermentare, apoi încă câte un set la fiecare 30 de minute.

4. Pre-formarea - 12:45 p.m

Răstoarnă aluatul pe masa de lucru și dă-i formă rotundă. Ai grijă să creezi suficientă tensiune în aluat, pentru a nu se întinde ulterior pe suprafața de lucru. Lasă aluatul să se odihnească descoperit, pentru 20 de minute.

5. Formarea - 1:05 p.m.

Unge forma pentru pâine cu ulei vegetal.
Presară masa de lucru cu făină de speltă și dă-i aluatului formă finală. Transferă aluatul în forma pregătită.

Opțional, poți cerne 2-3 linguri de făină de speltă până îți rămâne în sită doar tărâța. Folosește fulgii de tărâțe pentru decorul final. Pentru a decora pâinea cu tărâțe, presară-i pe un prosop de bucătărie. Când pâinea este formată, tăvălește parte de sus a pâinii prin tărâțe și apoi transfer-o în tavă.

6. Dospirea finală - 1:15 p.m. până se dublează în volum

Învelește pâine într-un săculeț de plastic și las-o să crească la temperatura camere pentru 1-2 ore, sau până s-a dublat în volum. Personal, îl las să crească până atinge marginea de sus a vasului de copt.

7. Coacerea - 3:00 p.m.

Pornește cuptorul la 450F/230C. Pune ceainicul la fiert.

Când cuptorul ajunge la temperatura necesară, adaugă înăuntru un vas în care vei turna apă fiartă pentru a crea aburi. Adaugă tava cu pâine și toarnă apă în vasul pregătit. Coboară temperatura  la 425F/218C și lasă pâine înăuntru pentru 20 de minute.

Peste 20 de minute, scoate vasul cu apă și lasă pâine să se coacă pentru încă 25-30 de minute, sau până interiorul pâinii ajunge la temperatura de 205F/96C.

Scoate tava din cuptor, transferă pâinea pe un grătar și las-o să se răcească complet înainte de feliere.

Pentru întrebări, te rog să mă contactezi printr-un mesaj privat pe @folklorictable. Pentru a viziona procesul în mai multe detalii, te rog să dai click pe acest link.

Am văzut focaccia asta la ileanadileonardo și am cerut-o. Ileana mi-a împrumutat rețeta, dar a zis că a preluat-o de la floriana.baltagi. Apoi m-am gândit ce fain e să faci parte dintr-o comunitate de oameni, unde se iubește mâncarea sănătoasă de casă, procesul de gătit, dar și unde cu ușurință se face schimb de rețete, idei și mici secrete culinare.

După ce-am scos focaccia din cuptor și am gustat-o, mi-am dat seama că ador textura sa crocantă, iar asta datorită cantității de ulei de măsline folosite. Deci să nu faceți economie.

Crocanța se potrivește perfect cu un sos pesto uns generos pe de-asupra, și pentru că nu aveam nuci de pin, l-am improvizat pe loc cu ce-am găsit în debara.

O bunătate mediteraneană de vară! Asta a ieșit.

Ingrediente Focaccia

• 400 g făină albă
• 100 g semolina (sau făină albă)
• 8 g drojdie uscată
• 15 g zahăr
• 6 g sare
• 300 ml apă caldă
• 50 ml ulei de măsline

Toppinguri

• 50 ml ulei de măsline pentru finisare
• 100 g amestec de măsline
• 3 căței de usturoi feliați
• sare de mare grunjoasă
• cimbru proaspăt

Metoda de lucru

Amestecă apa, drojdia, zahărul și uleiul de măsline. Într-un bol separat, amestecă făinurile și sarea. Combină ingredientele uscate cu cele umede și frământă până obții un aluat uniform, moale și ușor lipicios. Aproximativ 7-10 minute.

Transferă aluatul într-un vas uns cu puțin ulei de măsline și lăsă-l să crească până se dublează în volum. Aproximativ 60-90 minute.

După ce aluatul a crescut, transferă-l într-o tavă unsă din abundență cu ulei de măsline și întindel cu ajutorul mâinilor.

Adaugă topping-urile și uleiul de măsline. Cu ajutorul degetor, fă adâncituri pe toată suprafața aluatului. Adaugă sarea și lasă aluatul să crească timp de 15-20 de minute, timp în care vei preîncălzi cuptorul la 220 C.

Coace focaccia aproximativ 20-30 de minute, sau până s-a rumenit frumos. La final, opțional, unge focaccia cu alte câteva linguri de ulei de măsline și servește.

Ingrediente pentru sosul Pesto

• 70 g frunze proaspete de busuioc
• 100 g ulei de măsline
• 70 g Parmigiano Reggiano
• 30 g Pecorino
• 1 cățel de usturoi
• 30 g nuci caju, toastate
• 30 g nuci pecan, toastate
• sare grunjoasă, după gust

Metoda de lucru

Pune ingredientele într-un robot de bucătărie și amestecă până obții o pastă de consistență omogenă. Servește pesto peste felii de focaccia proaspătă, sau paste făcute în casă.

Rețeta checului cu cireșe am primit-o de la mama. Era prăjitura cel mai des pregătită în familia noastră, atât în perioada de vară, cu cireșe sau vișine proaspete, cât și în perioada rece, cu vișine conservate.

Se face extrem de simplu, iar rezultatul final, o bunătate. E o prăjitură umedă și moale pe interior, datorită cantităților generoase de unt și smântână, în raport cu făina. Mama nu cântărea niciodată cireșele pentru chec, avea grijă să pună suficiente cât să o acopere pe toată suprafața, dar avea grijă nici să nu exagereze.

Opțional, le pudra și tăvălea într-o lingură de făină. Acest lucru nu permite scufundarea lor la fundul tavei, dar nu e mare lucru dacă chiar se întîmplă.

Ingrediente

• 3 ouă mari (sau 4 mici) la temp. camerei
• 250 g zahăr
• 200 g smântână la temp. camerei
• 200 g unt topit și răcit
• 8 g bicarbonat de sodiu (1 linguriță)
• 10 g suc de lămâie sau 1 lingură oțet de mere
• 2 g praf de copt (o jumătate de linguriță)
• Coajă rasă de la 1 lămâie
• 200 g făină
• Un vârf de sare
• Cireșe sau vișine (proaspete sau conservate)

Metoda de lucru

La foc mic, topește untul. Lasă-l să se răcească până ajunge la temperatura camerei.

În vasul unui mixer, bate ouăle împreună cu zahărul, până se fac spumă. Adaugă smântâna, apoi untul topit și răcit. Amestecă bicarbonatul de sodiu cu sucul de lămâie sau oțet și adaugă-le peste compoziția umedă. La final încorporează coaja de lămâie și făina cernută împreună cu sarea și praful de copt.

Transferă compoziția într-o tavă adâncă tapetată cu hârtie de copt. Aranjează vișinele pe toată suprafața prăjiturii. Dă tava în cuptorul preîncălzit la 180 C, pentru 45-60 de minute, sau până prăjitura s-a rumenit frumos și trece de testul scobitorii.

Prăjitura Baklava, este tradițională Imperiului Turcesc, provenind tocmai de prin anii 1650. Nu se cunoaște originea provenienței acestei prăjituri, dar se presupune că vine tocmai de la Constantinopol, în prezent Istanbul, din bucătăriile imperiale ale palatului Topkapi. Se mai presupune că prăjitura a fost inspirată de la Romanii Antici, sau de la ceea ce noi numim astăzi în bucătăriile noastre, plăcinte. Fâșii de foi filo, umplute cu diverse bunătăți.

În prezent, se găsește cu ușurință o diversitate largă de feluri de Blaklava, care se deosebesc atât prin formă, gust, până la umpluturi extravagante ca nuci pecan, fistic, migdale, fructe uscate, sirop de trandafir, salcie, sau miere clasică.

Ingrediente

• Un ambalaj de foi filo
• 350 g nuci măcinate
• ½ linguriță scorțișoară
• ¼ linguriță nucșoară
• 225 g unt topit

Ingrediente pentru sirop

• 300-350 g miere
• 250 g apă
• coaja rasă de la o lămîie

Metoda de lucru

Taie foile de filo de dimensiunea tavei tale și acoperă-le cu un prosop ud, pentru a evita zvântarea lor.Topește untul.Macină nucile și amestecă-le cu ½ linguriță scorțișoară și ¼ linguriță nucșoară.

Unge tava cu unt topit și aliniază primele fâșii de foi filo. În dependență de grosimea lor, folosește câte 4-6 fâșii deodată, unse cu unt din abundență, inclusiv între ele. Aranjează deasupra ½ din cantitatea de nucă măcinată, apoi iar câteva fâșii de foi filo. Unge fâșiile cu unt și repetă la fel cu cantitatea de nucă și foi rămase.

Cu ajutorul unui cuțit, direct în tavă, taie fâșiile de filo în dreptunghiuri, apoi dreptunghiurile pe jumătate în diagonală.

Dă tava în cuptorul preîncălzit la 175 C pentru 40-45 de minute.

Pregătește siropul. Într-o oală toarnă apa, mierea de albine, coaja de lămâie și dă siropul în clocot. Fierbe siropul la foc mic timp de 10 minute.

Când timpul de coacere e expirat, cu ajutorul unui polonic, toarnă siropul deasupra, acoperind toată suprafața. Lasă desertul aproximativ 30-60 minute să se stabilizeze, sau până siropul este absorbit în întregime.

Am renunțat la gluten de câteva săptămâni bune, iar de atunci continui să găsesc alternative gustoase și sănătoase deserturilor mele preferate.

De această dată, vin la voi cu o rețetă deloc complicată și pe larg folosită în bucătăriile francezilor. Clătitele cu făină de hrișcă nu sunt o mare noutate, fiind consumate pe larg în regiunea Bretagne, Franța, în special în partea de vest.

De exemplu renumita galette de sarrasin, este o clătită tradițională pe bază de hrișcă, dar care este servită în formă sărată, umplută cu șuncă, ouă poșate și cașcaval topit. Desigur francezii nu s-au oprit doar aici, iar improvizațiile culinare au dus spre crearea variilor umpluturi, atât sărate, cât și dulci și spre bucuria tuturor și fără gluten.

Hrișca este o alternativă extrem de benefică și sănătoasă, cu aport nutritiv de proteine, fibre și antioxidanți.

Pentru foile de clătite

• 240 g făină de hrișcă

• un vârf de sare

• 4 ouă

• 450 g lapte de vacă

• 30 g unt topit și răcit

• aproximativ-230 g apă

• 50 g unt topit pentru uns tigaia

Pentru toppingul de caise/ 2 porții

• 60 g unt
• 60 g zahăr brun
• 4 caise tăiate în jumătăți

Metoda de lucru
Într-un vas încăpător, sparge ouăle, adaugă laptele și amestecă cu un țel până se omogenizează compoziția. În două ture, adaugă deasupra făina de hrișcă și sarea, amestecînd de fiecare dată pentru a evita cocoloașele. La final adaugă untul topit și răcit. Amestecă vasul cu un prosop de bucătărie și pune-l la frigider pentru 1 oră, sau cel mai bine peste noapte.

Vei observa că timpul de odihnă va schimba substanțial structura compoziției. Inițial, aluatul de clătite va fi extrem de lichid, ca ulerior să devină ferm și rezistent la mișcările circulare din timpul amestecatului.

Pentru a subția compoziția de clătite, adaugă din cele 230 g de apă rezervată, puțin cîte puțin, și amestecă până obții consistența dorită. Nu adăuga toată apa deodată, ci treptat, pe măsură ce aluatul iar devine dens.

Preîncălzește tigaia și unge-o cu unt topit. Pune un polonic de aluat în tigaia fierbinte și gătește clătitele 1-2 minute pe fiecare parte.

Pentru a pregăti toppingul de caise, topește untul în tigaia fierbinte. Adaugă zahărul și amestecă până se topește în întregime. Adaugă jumătățile de caise și călește-le la foc mare timp de 2-3 minute.

Aranjează 2-3 clătite pe farfurie, toarnă sosul caramelizat și cîteva bucăți de caise deasupra și servește imediat.

La aceste întrebări am ales să îți răspund azi, după mai multe mesaje primite în privat. Sper să vă fie de mare ajutor această informație, iar dacă cunoașteți și alte lucruri la fel de importante, vă rog să-mi lăsați un mesaj pe pagina mea de Instagram.

În majoritatea țărilor din lume, calitatea produselor alimentare, este strict monitorizată și reglementată de stat, conform cerințelor și normelor de securitate alimentară. Chiar și așa, în unele țări legea nu interzice comercializarea produselor de calitate inferioară, ci mai degrabă ambalarea lor corespunzător, în așa fel încât cumpărătorul singur să poată citi ușor ambalajul și să poată  lua de sine stătător decizia de a procura/consuma sau nu un astfel de produs.

Mai mult de atât, unele țări Europene interzic complet producerea și utilizarea unor ingrediente, de exemplu anumite tipuri de coloranți alimentari, dar care sunt pe larg folosiți în Statele Unite; și total invers, de exemplu sămânța Tonka, interzisă în Statele Unite, dar folosită pe larg în Europa.

De aceea recomandarea mea primară, este să învățați să citiți corect etichetele produselor alimentare. Un produs inofensiv pentru sănătate, este acela care:

◦ Conține cât mai puține ingrediente. De exemplu un borcan cu gem de căpșune trebuie să conțină: căpșune, zahăr, suc de lămâie (în acest caz, sucul de lămâie are rol de conservant/stabilizator).

Atenție! Ingredientele pe ambalaj sunt întotdeauna scrise în ordinea cantității folosite. Dacă pe ambalajul nostru de gem de căpșune zahărul avea să fie scris primul, atunci asta ar fi însemnat că cantitatea de zahăr e mai mare decât cantitatea de căpșune propriu-zise.

◦ Nu conține stabilizatori și conservanți sintetici: guar gum, carrageenan, locust bean, xanthan gum etc; Absolut toți acești stabilizatori sintetici, afectează grav flora intestinală și distruge bacteriile bune din intestin.

Care sunt stabilizatorii și conservanții naturali? Pectina, sucul de lămâie, oțetul, sarea, zahărul brun, gelatina animalieră, amidonul, agarul etc;

Atenție! Natural NU înseamnă inofensiv, mai ales dacă ne referim la cantitate. La fel de important este să atragem atenție la proveniența acestor ingrediente, dar despre asta vezi mai jos.

◦ Nu conține arome naturale. Termenul de aromă naturală, nu este reglementat de absolut nici un stat/țară, iar sub numele acesta se pot ascunde arome sintetizate artificial, care la fel vor dăuna grav sănătății noastre.

◦ Ingredientele NU au fost produse prin modificare genetică. De exemplu doar în Statele Unite, 92% din culturile de porumb, 94% din culturile de soia, 94% din culturile de bumbac, sunt culturi modificate genetic (GE - genetically engineered).

◦ Nu conține uleiuri vegetale rafinate. Absolut toate uleiurile RAFINATE sunt toxice, cancerigene, inflamatorii etc; pentru organismul uman.

Atenție! Uleiuri rafinate nesănătoase: uleiul de floarea soarelui, uleiul de porumb, uleiul din semințe de bumbac, de soia, de rapiță, de palmier etc; Toate aceste uleiuri sunt pe larg folosite în industria alimentară.

Uleiuri sănătoase: Uleiul de floarea soarelui nerafinat (de la moară), uleiul de măsline, uleiul de avocado, uleiul de struguri, de cocos etc; Toate aceste uleiuri sunt bune, benefice pentru organism și pot fi folosite atât în salate, cât și încălzite termic.

◦ Nu conține coloranți artificiali: Blue 1, Red 40, Yellow 5, Titanium Dioxide etc;

Cum să citești eticheta de pe fructe? Ce înseamnă codul de pe etichetă?

Un cod din patru cifre care începe cu un 3 sau un 4 înseamnă că produsul este cultivat/crescut  în mod convențional (conventionally grown).

Conventionally grown (cultivat în mod convențional) - este un termen agricol care se referă la metoda de cultivare a plantelor, fructelor și legumelor, care folosește pesticide, ierbicide și substanțe chimice în solul sărăcit de nutrienți.

Este opusul metodelor de cultivare organică care încearcă să producă/cultive fără substanțe chimice sintetice (îngrășăminte, pesticide, antibiotice, hormoni), sau organisme modificate genetic.

Un cod din 5 cifre care începe cu 9, înseamnă că produsul a fost crescut organic.

De exemplu, lămâile mici obișnuite vândute în Statele Unite vor fi etichetate - 4033, cele mari - 4053; lămâile organice mici vor fi etichetate - 94033, cele mari - 94053.

Atenție! Un cod din 5 cifre, dar care începe cu numărul 8 – înseamnă că fructul a fost modificat genetic.

La capitolul carne și pește, dar și produsele lactate, găsiți o grămadă de documentare bune atât pe Netflix cât și pe YouTube. Vă las aici o listă doar cu câteva dintre ele:

• Cowspiracy
• Food, INC
• The Biggest Little Farm
• To make a farm
• Farmland
• Before the plate
• Rice People
• Red Persimmons
• Nowhere in Africa

Alegeți întotdeauna pui, ouă de găină care au crescut în libertate, lapte și unt de la vacile care au păscut pe deal, pește sălbatic și niciodată de la fermă.

Vă rog mult să faceți cunoștință cu întreaga listă, să dați căutări pe google, să vă puneți cât mai multe întrebări și să căutați cât mai multe răspunsuri.

Aveți grijă de sănătate!

Pentru toți iubitorii de checuri moi, pufoase și umede, se dedică acest chec duo, cu aromă de vanilie și ciocolată.

Ușor de pregătit ca tehnică de lucru, partea finală unde checul este glazurat în ciocolată, este absolut opțională.

Țin să menționez că coacerea la temperatură joasă, fără grabă, este foarte importantă. Anume acest lucru, cât și însiroparea finală, vor menține checul umed și îi va oferi o textură pufoasă ce se topește în gură.

Pentru checul de vanilie

• 52 g unt topit
• 1 linguriță pastă de vanilie
• 140 g zahăr
• 78 g ouă
• 52 g gălbenuș
• 105 g frișcă
• 130 g făină
• 3 g praf de copt

Metoda de lucru
În bolul unui mixer, amestecă zahărul, ouăle și gălbenușurile, până compoziția se albește, aproximativ 3 minute. Adaugă frișca și pasta de vanilie, omogenizează bine. Cerne deasupra făina și praful de copt. Încorporează ingredientele uscate prin mișcări largi, atente. La final adaugă untul topit.

Pentru checul de ciocolată

• 52 g unt topit
• 152 g zahăr
• 55 g ouă
• 28 g gălbenuș
• 105 g frișcă
• 125 g făină
• 3 g praf de copt
• 28 g cacao
• 50 g bucăți de ciocolată, tăiate mărunt (opțional)

Metoda de lucru
În bolul unui mixer, amestecă zahărul, ouăle și gălbenușurile, până compoziția se albește, aproximativ 3 minute. Adaugă frișca și omogenizează bine. Cerne deasupra făina, praful de copt, praful de cacao și bucățile de ciocolată. Încorporează ingredientele uscate prin mișcări largi, atente. La final adaugă untul topit. În tava tapetată cu hârtie de copt, alternează cele două compoziții. Coace checul la 165C/350 F pentru 45-65 de minute, sau până trece de testul scobitorii.

Pentru sirop

• 75 g apă
• 75 g zahăr
• 1 linguriță pastă de vanilie
• 25 g rom (opțional)

Fierbe apa și zahărul împreună. Adăugă vanilia și romul.

După ce checul este gata, găurește-l cu ajutorul unei scobitori peste toată suprafața. Însiropează checul cu siropul de zahăr obținut. Lasă checul să se răcească complet.

Pentru glazura de ciocolată

Acest pas este opțional, dar dacă vrei să glazurezi checul în ciocolată, atunci transferă-l la congelator pentru 30 de minute. Folosește ciocolată cu lapte, cel mai bine Jivara sau Caramelia de la Valrhona.

• 200 g ciocolată cu lapte, eu am folosit Jivara
• 20 ml ulei de struguri (ulei vegetal fără miros)

Topește ciocolata, adaugă uleiul și amestecă compoziția. Glazurează checul rece. Lasă ciocolata să se stabilizeze, 3-5 minute, înainte de servire.